10 Jun 2013
Arhitectura brutalista, numita astfel pentru ca recurgea la folosirea intensiva a betonului brut, nefinisat, a inflorit in Europa anilor 1950-1970, atunci cand eforturile de reconstructie vizau in primul rand cladiri simple, usor de construit. Estetic, acestea duceau si mai departe eforturile arhitectilor de minimalizare a decoratiunilor fatadelor, astfel incat in stilul brutalist regula repetitiei franta pe alocuri de accente geometrice care sa rupa armonia liniilor, lucru ce se dorea a concentra privirea, devenea insasi elementul de infrumusetare.
In tara noastra, odata cu anii 1960, acest stil devine principalul mod de gandire si construire a cladirilor oficiale (casele de cultura din majoritatea oraselor principale, localurile primariilor din Ploiesti, Botosani si Satu-Mare, Teatrul National din Bucuresti, etc) sau a fost imbinat cu stilul international (primaria din Turnu-Severin, prefectura din Pitesti, casa de cultura din Targoviste sau extinderea Academiei de Studii Economice din Bucuresti). Deseori acest mod de a construi este asociat cu utopismul lui Le Corbusier privind tipizarea cladirilor si a uniformizarii nevoilor oamenilor, de aceea este privit, paradoxal, drept un stigmat al statelor cu trecut comunist desi a aparut in occident, inflorind in tari precum Anglia, Germania sau SUA.
 |
| Ansamblu de arhitectura brutalista - barajul Vidraru (carte postala din 1974) |
Construit intre 1961 si 1966, barajul de la Vidraru a reprezentat un efort considerabil al economiei romanesti, realizat conform ideei comuniste de victorie asupra naturii. Barajul nu a insemnat doar o investitie pur economica prin hidrocentrala ascunsa in maruntaiele muntelui, ci s-a urmarit si punerea lui in valoare ca element turistic.
In 1964, sculptorul Constantin Popovici (1938 - 1995) a realizat celebra statuie a lui Prometeu ce tine in maini cate un fulger, simbol al electricitatii. Absolvent al Institutului de Arte Plastice din Bucuresti (1964), mai are in portofoliu, printre altele, lucrari precum statuia lui George Bacovia (Bacau) si Monumentul Independentei (Oradea), demontat dupa 1990 pentru a face loc unei catredale ortodoxe si vandalizat de hoti.
Totusi, prima varianta a statuii reprezenta proiectul de diploma, din gips, astfel incat colosul de pe creasta Muntelui Pleasa nu este cea din 1964, ci o reinterpretare in maniera brutalista. Inalta de 10 metri, realizata din inox, a fost amplasata pe un soclu brut din beton armat in anul 1971. La concursul din 1969 lucrarea sa a avut castig de cauza pentru ca imbina liniile schematice art deco cu brutalismul turnului deja existent ce mijlocea accesul la aceasta culme. Initial acest turn facea legatura intre baraj si o terasa betonata (la jumatatea distantei actuale dintre baraj si statuie) ce oferea turistului o priveliste foarte frumoasa asupra lacului de acumulare si a muntilor.
.jpg)
In 1976 macheta acestui proiect avea sa fie premiata la Venetia, in cadrul Expozitiei de Arta Contemporana. Anii 1960-1970 (cel putin prima parte a anilor 1970) au reprezentat un suflu nou in sculptura romaneasca, iar autoritatile vremii au incercat integrarea acestor opere de arta in arhitectura si urbanismul multor localitati ori statiuni de pe litoralul Marii Negre.
.jpg)
Intre 2009 si 2010 turnul cu pricina si statuia lui Prometeu au trecut printr-o primenire menita sa le prelungeasca durata de viata. Daca in cazul statuii aspectul nu a fost alterat, nu acelasi lucru il pot spune si despre turn. Initial era placat cu mozaic marunt, verde, expresie a modernismului temperat a anilor 1960. Acum este placat cu granit, efectul vizual fiind asigurat de placile neuniforme ca grosime ce produc un interesant efect de neregularitate. Desi reusita, aceasta renovare, prin renuntarea la mozaicul intial, poate starni aprinse controverse in ceea ce priveste asumarea trecutului si pastrarea nealterata a cladirilor vechi.
Ansamblul scarii este facut, din cate stiu eu, de arhitectul Adrian Oprea, ce lucra la ISPH la acea data. Am facut meditatii la desen cu el la sfarsitul anilor '80. Pacat ca n-au mentinut detalile originale.
ReplyDeleteLucrul acesta ar merita o discutie mai ampla, poate chiar un articol. Eu sunt adeptul pastrarii infatisarii originale a cladirilor, indiferent din ce epoca fac acestea parte.
Delete